December 29, 2011

Scrisoarea mov


Fă şi tu ceva ce îmi doresc şi uite, o să fac şi eu ceva ce îţi doreşti. Nu putem să ne dorim amândoi mereu acelaşi lucru pentru că nu suntem siamezi, dar e bine că se întâmplă să-ţi placă ce-mi place şi viceversa. Îndeajuns de des. Satisfăcător. Nu există compromisuri, ci doar dragoste şi raţiune. Ţii minte când mi-ai trimis scrisoarea mov? Am citit-o pe stomacul gol şi nu mi-a mai fost foame. Adevărul ţine de foame, chiar dacă doare. E ca atunci când pierzi pe cineva şi doare, dar nu îţi este foame. Berea, aliment fiind, dă senzaţia de hrană. Şi te îngraşi şi cam atât. În interiorul scrisorii mov e fereastra mea spre o grădină cu multe plante verzi, o alee pietruită cu acces la trei tomberoane colorate şi un cer handmade care sigilează cu şireturile tale plicul alb. Posibil să fi greşit culorile pentru că nici tomberonul 3 nu le nimereşte. Mov, violet, liliachiu, nu-i tot aia? Oricum, identic cu interiorul scrisorii mov este şi interiorul tomberoanelor, unde alte scrisori se scriu, continuându-se cu începutul cel frumos.

December 23, 2011

Drum lung


Mă dau jos din maşină, după multe ore. Tricoul îmi e lipit de spate şi mâinile par lipicioase. Miroase a şampon şi a flori de primăvară, îmi plouă cald pe buze. Mâna ei îmi împrospătează fruntea şi tâmplele, pleoapele îşi tremură din gene picăturile, între ele. Sunt pilotul care tocmai a doborât recordul mondial, pe casca semnată o dau la muzeu, dar păstrez mănuşile, pentru că le vrea ea, cea care îmi încălzeşte dopurile de urechi atât de tare încât izbucnesc în hohote de râs, ca atunci, la concert, când nimeni în afară de noi nu înţelegea nimic. O strâng tare în braţe şi şoldurile-mi ascuţite se mulează după inimă. Aşa a fost mereu. Acum aud mai bine ovaţiile plopilor din întuneric. Ni se aplaudă fericirea. O pisică leneşă şi un câine vagabond o călăresc pe vecina pitică şi oligofrenă care soarbe cu paiul din pet-urile de artă ce adăpostesc în grădină ceapa locatarilor. Fără ceapă nu ar plânge. Le facem poze cu expunere lungă din care nu se va înţelege nimic bun. Nici nu contează, îmi este foarte somn şi îmi grăbesc iubita strângându-i mâna ce explodează într-un nor de lapte praf care va ţine toate avioanele la sol.

December 5, 2011

Hiphap


Motoare de căutare
prin buzunarele
creierelor
de la picioare
se pare
că n-are
urcare
spre capul în nori.

De la mare
îmi atrag soare
cu impact epidermic
la îmbarcare
către alte hotare
unde cerul tresare:
"Hoinar eşti!"
îmi spune mereu,
la culcare.

E plin de plafare
tentante
dar nu au mesajul
inclus în dotarea
de-acasă.

E bine,
dar nu e nici rău.

Asta are
asta n-are
alba e ucigătoare
un' se-ascunde
neagra oare?
Vinde topoare
construite în urma
mai multor procese
de reciclare.

Aşa că mai du-te,
fă,
la culcare!
Nici măcar nu te am
în cătare.
Ţintesc spre domnişoare,
spre alea nouă luni
şi spre soare
în deplină pace
şi relaxare,
eşti obositoare
şi faci
să plângă pereţii
din dormitoare,
"să trec peste tine"
bifez în formulare
şi "nu ştiu de vreau"
în chestionare penale,
deşi pe tine de tine
în măsură prea mică
te doare.

Să-ţi dau şi refren
dar fratele n-are
că e sătul
să-şi mai facă
să zboare
tot înăuntrul,
mereu e stupoare
în ciuda toleranţei
la frustrare
o să mă şterg
la cur
cu următoarea problemă
ce are
doar nume
prin dicţionare,
gen "identificare".

Simt din depărtare
că mental n-ai stare
se vede pe tine,
frumoasă lucrare,
că n-ai autor,
e jale,
să dai în primire
semnături albe,
până data viitoare
trece-te pe caiet
îţi eşti datoare
sufletului
de după barele de cod
ce nu-l descifrezi
că scrie cu literă mare
iar tu încă eşti
în stadiul de explorare,
cu mucii calzi
la Polul Nord
ţi-e bine
ca şi lui Racoviţă
la vânătoare
nu de balene,
ci de şoareci cu gheare
lipsiţi de bun simţ
şi de apărare.

October 20, 2011

Wings


Long, long, long is the road,
Look into the distance
The white swan sees hope…

She’s traveled a lot
As I sat by her side
Both staring the horizon
Fuck this never ending flight!

Now I am kneeling
And I worship The Wall
The swan holds the candle
The flame hopes for hope…

Four seasons have passed
And grey are all things
I look at my swan
She’s trading her wings.

She is scared and she is mad
And struggling is far from her expected sublime
She’s crying and trying
To get back in time.

Rivers of salt and too many dead fish
And salt on my face may never vanish
Her present is well out of hand
And so is her future, unless she sees
What she is, where she stands.

Who’s clapping her wings?
It’s me and I play
And I smile and I fuck
And I rock…
I’m being indulged
By so many good things…

The Biggest Two Eyes, they came from far,
They entered my space, put soul food in cans,
I don’t have my spoon
The swan wing will do,
And now I prepare
The meals of frustrations
And joy,
I both eat.

The swan has her thoughts and her thoughts do travel
Like accurate arrows splitting an apple.
“A forbidden apple” – The Two Eyes pretend…
And both eyes are right since my sadness does end.

Put all past behind me
But I’m not forgetting,
The rest of her body
May not join its dead wings.

New wings may grow,
Or deep roots instead,
The swan will stay white
For people who care.

But she doesn’t care
So I see her crying
All hope is gone
Because she is not trying.

My eyes aren’t big,
My heart may be though…
The Two Eyes do love me,
I’m not in control.

Now we must help them
To see the big picture.
All good things will happen
On this beautiful venture.

The Wall now will open
A small hole I see…
I damage my organs
Attempting to fit.

I worshiped The Wall
And prayed for thy neighbor
Let’s listen to music
This way I’ll feel better.

September 29, 2011

Două zile


Ce frumos e, tâmpla, germana, buzele cu ruj de seară care merge şi ziua, umărul, mâinile, degetele, ochiul verde sau albastru pentru că sunt discromat, jumate din zâmbet, stiu că asta ai vrut şi tu să zici, muzica şi oamenii drăguţi, cele două zile necesare acomodării şi relaxării, nu-mi vine să cred, ce tare, reducere uriaşă de preţ, trei lei uscatul de haine în oraş şi întoarcerea pe altă rută, pompierii cu graffiti, flaut, saxofon, dans, tobe, chitară, frisbee, petanque, am zis bravo dar puteam să-ţi zic felicitări, în fine, trebuie să pleci, dar m-am uitat la tine şi am zâmbit cu totul, fac rucsacul, am intrat glumind în mormânt pentru că se poate, bluza lungă şi calciul sunt la mine, iar te vad, e firesc şi uite, nu pot să-ţi spun nimic dar ţi-am pus o floare in bancă.

August 19, 2011

July 30, 2011

Şpaga trăirii


Din pantalonii scuturaţi
sar gânduri
cu nisip şi plasticul
bomboanelor cu ciocolată
din care am făcut cutia
de cadouri.
Le culeg, intru în cutie,
pleoapele înoată gonind
somnul ce mi-ar fi dezlegat
şireturile.
Nasul e în cuibul părului
cu flori de mare.
Sunt şpaga trăirii
ce mai păcăleşte.

July 4, 2011

Levish - Funky Thoughts (2011)


Levish - Funky Thoughts by levent.feizi

=

Levent Feizi aka Levish is a Romanian dj and music producer based in Berlin. His musical background starts around 1984 - 1985 when, as he likes to tell, he got acquainted with his parents' numerous collection of audio tapes. Highschool radio station dj during mid 90's, some guitar playing, a bit piano, Ray Cokes, Beavis & Butthead, Rage Against The Machine, Nirvana, Red Hot Chili Peppers, Depeche Mode or The Chemical Brothers. After this, fast speed internet connections became available and opened his way to jazz, world music or the non-mainstream area of electronic music and hiphop. He got his hands on digital players and mixers by accident and only in 2007, after producing some triphop beats around year 2000, during his time spent in Bucharest. His major chance was The Fish Bar & Art Gallery from Constanta, his hometown, where he managed to share his favorite tunes in an ideal context: painting and photo exhibitions, art movie projections and literary debates.
Since his mixes approach the most various styles and genres, Levish considers himself an appropriate dj for the late night radio shows. However, in Constanta, Brasov and Bucharest he shared the desk with Tom Wilson, Emap, Fresh The Funkster, Zakaos, Charlie Dundeen, Fanas or Gemini Bros. The open air parties seem to be highly preferred by Levish, because he didn't hesitate to play some progressive psychedelic world music tunes in the spectacular region of Gurile Dobrogei or in the fascinating abandoned Hotel d'Angleterre from Constanta where funk music was an option and also in Embassy Club (Bucharest), where he mixed for more than 6 hours during a fashion and handmade event named My Grandma's Backyard 8. The multicultural Watumi Festival & Fringe from Brasov was special for Levish. Along with Zakaos, he opened live acts for Suie Paparude, Blazzaj, Bucharest AV, The Pixels, Aria Urbana or The Amsterdams in an alternative club/dance neo-electro left-field jazz-house manner. During the Plai World Music Festival after-party which was held in Control Club in Bucharest he mixed drum n bass, jungle and progressive tunes, using traditional sounds from all over the world. Starting 2009, Levish was a resident dj at Ramayana Cafe and for more than 50 weekly shows he illustrated the musical scene of Bucharest in an educative and eclectic fashion.
Levish is currently working on projects involving production.

(www.myspace.com/levish)

Release date: Jul 4, 2011

June 23, 2011

Rain


Oh, Rain, you fat miserable piece of shit, what’d they have on you? 2 to 3 weeks off, or what? You were being afraid I’d enjoy too much Sun, huh? I should shoot you in the face right now! 20 fucking tons of your drops on my head plus the injured leg and elbow. Yeah, I fell off my bike because of you, while speeding home, I was soaked like a jelly-fuckin’-fish, right? And some guy inside the grocery says to me “Das ist normal”, as I was fucking bleeding. And you didn’t stop, you kept unloading your cold shit over my head ‘till I got home. I scared some people on the way, they saw me bleeding through clothes, yeah? What the fuck, you’re thirsty now? Why don’t you just poop some of your drops over us, again?! Big and heavy drops, like yesterday! You already started I see. Sure, it’s good, you like that soda? You better fucking enjoy it ‘cause this is the last good experience of your life. Then, we'll get along...

June 21, 2011

Old Cold


For a second it stopped raining. Four of them showed up. I wish the remaining two join me. They talk. Probably they’re old friends. Through my shades they just turned 20. If they get closer they may be old. The dark haired one smokes and checks me out, according to my shades. The blond one rolls a cigarette. It’s fucking cold and I don’t plan to go to them, it won’t get any warmer. It’s June, 12 degrees outside. According to reality.

June 8, 2011

Suedia


Răzvan exersează cu voce tare limba suedeză. Un iubitor de aur din ţară întinde coarda şi Universul îmi confirmă diagnosticul de nanism psihic pus, înainte să plec, celor ca el. Gândesc şi văd atât de multe încât nu am timp să scriu despre toate. Ar însemna să mă transform în scriitor sau în fotograf, dar acum e mai bine să asculţi Suedia din Berlinul înconjurător. Mâine vei asculta Mali. E muzică, toţi zâmbesc, chiar şi cei din spate. Intrarea liberă.

May 27, 2011

Maximă


E mai bine să te schimbi în mai rău decât să nu te schimbi deloc. E interesant. Şi da, e trist.

May 18, 2011

Azi mă mut în Berlin



Şi simt multe, e intens, am oameni la care ţin, m-am tuns, mi-e bine, e cald, nu plouă, dar e haios.

May 9, 2011

Ojă


Urme argintii pe unghiile de la picioare privesc spre cei ce se consolează, încă. E un fapt, au nevoie, sunt nefericiţi. Următoarele unghii argintii vor şti că n-a fost decât o aventură de o noapte. Informaţii irelevante. Printr-un proces natural de regenerare, oja dispare şi apare frumosul care te cheamă la jogging râzând de răsună casa. Încântat de cunoştinţă!

April 27, 2011

Premiul I


Felicitări. Îţi făceai probleme că nu vei câştiga titlul de miss cea mai frumoasă fetiţă din lume!

April 19, 2011

Primăvară


Teii au înflorit
degeaba, nu se înţeleg.
Sub ei vecinul de etaj
taie găini
şi noi îl arătăm cu degetul
ce i-l îndes gălăgios
în orbită.
Teii se scutură
şi îmi inundă ochii
cu alb mă pedepsesc
pentru că plec,
deschid porii
şi mă las pătruns
de zăpada fricii lor.
Miros a ploaie,
mă mângâie
şi-mi şoptesc
să nu îmi pară rău
c-am omorât vecinul.
Deocamdată.

March 22, 2011

Călătorie în viitor


Nervii specifici convieţuirii în trei, ton ridicat şi multe grimase. Trei ore de condus în trei. Închide radio-ul că mă doare capul. Avem treabă, deci trebuie să păstrăm liniştea cu toţii. Te-aş înjura dar n-are rost. Te-aş calma dar n-ai înţelege nimic din ce spun. Parcă mergem în Siberia, nu la două judeţe depărtare. În fine, nu contează, acum domnul procuror mă întreabă de nivelul uleiului şi de presiunea aerului din roţi. Dacă nu-i răspund cu precizie voi fi decapitat în public şi voi ajunge ca el, aşa că-i răspund conform aşteptărilor. Morţii mă-sii îi ţin pentru mine. Avocatul apărării tace, e la mâna procurorului de 34 de ani de căsnicie. Aşa era şi în tinereţe, doar că pe vremea aia existau şi momente frumoase.

Când se apropie luna de Pământ se declanşează nervii oamenilor. Dar luna nu a avut niciodată nervi.

March 19, 2011

Alb


Am în minte imaginea pielii albe şi moi dintre ureche şi falcă, din care respiram. Şi din nou frustrări şi tristeţe şi iar frustrări, revoltă şi tristeţe incontrolabilă încât cel din pieptul tău scoate sunete de dobitoc ce s-ar auzi de pe trotuar. Te concentrezi pe ce se vede afară, pentru că plouă, e noapte, ştergătoarele nu funcţionează şi nu ai vrea să faci accident. Astfel, te victimizezi mai mult decât e cazul pentru că asta e o metodă bună de a-ţi distrage atenţia. Dar nu ţine. A luat de pe mine cearşaful alb ce-mi ţinea de cald şi nu pot topi gheţarii oricât de multe albii de sare aş forma din cap până în vârful degetelor de la picioare disperate de cel din piept să uite de frână. Îmi spun că e doar o perioadă proastă. Instinct de autoapărare.

March 10, 2011

Cadou de primăvară


Levish - Ab-Original Chills - (May 29th, 2009, Ramayana Cafe) by levish

Unul dintre mixurile de care mă simt foarte apropiat şi pe care l-am înregistrat într-una din serile de vineri de la Ramayana Cafe. Îl puteţi descărca şi sper să vă placă aşa cum şi mie încă îmi mai place, după aproape doi ani.

Un martie frumos,

Levent

PS: Alte mixuri puteţi găsi pe pagina mea care e în curs de actualizare.

February 20, 2011

Frumos


Fă-ţi tu frumos, aşa cum poţi face orice de unul singur.
Nu erai singur când ai apărut?

Dar dup-aia n-am mai fost şi tot făceam.

Eu am fost.
Şi uite, mă pot ţine de mână.

January 12, 2011

Lacomul de Coziaş (Avarus Herbidus) | Atlas de mitocănie urbană – neoficial.



Pe fundal: muzică jazz liniştită, voci masculine şi feminine care râd şi tuşesc.

Narator: doamna de la Teleenciclopedia.


Lacomul de Coziaş (Avarus Herbidus)

De regulă întâlnit în mediul urban, îndeosebi în jurul magazinelor de vise, Lacomul de Coziaş se înrudeşte cu Mocangiul de Vernisaj cu care adeseori se confundă. Manifestându-şi în exces aşa-zisele cunoştinţe erbacee, Avarus Herbidus reuşeşte să distragă asistenţa prin diferite acte de bunăvoinţă, cum ar fi rularea coziaşurilor cu marfa semenilor săi. Perioadele în care îşi arată altruismul sunt inexistente, aşa că Lacomul de Coziaş compensează prin comportamentul pe alocuri instabil sau hilar prin care-şi atrage simpatia de suprafaţă a grupului. Unele specimene dezvoltă o serie de onomatopee deloc necesare socializării, printre care îşi fac loc perpetue intervenţii de genul „Hai să mai facem unul” sau „Apropo, eu nu am nimic”, deşi cu puţine minute mai devreme Avarus Herbidus îşi agasa partenerii cu exclamaţii din categoria „Uau, mi se mişcă urechile!” sau „De ce vorbiţi pe ascuns despre mine?”. Uşor de identificat, căci îşi abordează cunoştinţele cu acelaşi „Ai ceva?”, Lacomul de Coziaş nu ezită să ceară bani cu împrumut pe care adesea uită să-i returneze. Dar despre toate acestea vom vorbi în episodul următor...