Drum lung

Mă dau jos din maşină, după multe ore. Tricoul îmi e lipit de spate şi mâinile par lipicioase. Miroase a şampon şi a flori de primăvară, îmi plouă cald pe buze. Mâna ei îmi împrospătează fruntea şi tâmplele, pleoapele îşi tremură din gene picăturile, între ele. Sunt pilotul care tocmai a doborât recordul mondial, pe casca semnată o dau la muzeu, dar păstrez mănuşile, pentru că le vrea ea, cea care îmi încălzeşte dopurile de urechi atât de tare încât izbucnesc în hohote de râs, ca atunci, la concert, când nimeni în afară de noi nu înţelegea nimic. O strâng tare în braţe şi şoldurile-mi ascuţite se mulează după inimă. Aşa a fost mereu. Acum aud mai bine ovaţiile plopilor din întuneric. Ni se aplaudă fericirea. O pisică leneşă şi un câine vagabond o călăresc pe vecina pitică şi oligofrenă care soarbe cu paiul din pet-urile de artă ce adăpostesc în grădină ceapa locatarilor. Fără ceapă nu ar plânge. Le facem poze cu expunere lungă din care nu se va înţelege nimic bun. Nici nu contează, îmi este foarte somn şi îmi grăbesc iubita strângându-i mâna ce explodează într-un nor de lapte praf care va ţine toate avioanele la sol.

Hiphap

Motoare de căutare
prin buzunarele
creierelor
de la picioare
se pare
că n-are
urcare
spre capul în nori.

De la mare
îmi atrag soare
cu impact epidermic
la îmbarcare
către alte hotare
unde cerul tresare:
"Hoinar eşti!"
îmi spune mereu,
la culcare.

E plin de plafare
tentante
dar nu au mesajul
inclus în dotarea
de-acasă.

E bine,
dar nu e nici rău.

Asta are
asta n-are
alba e ucigătoare
un' se-ascunde
neagra oare?
Vinde topoare
construite în urma
mai multor procese
de reciclare.

Aşa că mai du-te,
fă,
la culcare!
Nici măcar nu te am
în cătare.
Ţintesc spre domnişoare,
spre alea nouă luni
şi spre soare
în deplină pace
şi relaxare,
eşti obositoare
şi faci
să plângă pereţii
din dormitoare,
"să trec peste tine"
bifez în formulare
şi "nu ştiu de vreau"
în chestionare penale,
deşi pe tine de tine
în măsură prea mică
te doare.

Să-ţi dau şi refren
dar fratele n-are
că e sătul
să-şi mai facă
să zboare
tot înăuntrul,
mereu e stupoare
în ciuda toleranţei
la frustrare
o să mă şterg
la cur
cu următoarea problemă
ce are
doar nume
prin dicţionare,
gen "identificare".

Simt din depărtare
că mental n-ai stare
se vede pe tine,
frumoasă lucrare,
că n-ai autor,
e jale,
să dai în primire
semnături albe,
până data viitoare
trece-te pe caiet
îţi eşti datoare
sufletului
de după barele de cod
ce nu-l descifrezi
că scrie cu literă mare
iar tu încă eşti
în stadiul de explorare,
cu mucii calzi
la Polul Nord
ţi-e bine
ca şi lui Racoviţă
la vânătoare
nu de balene,
ci de şoareci cu gheare
lipsiţi de bun simţ
şi de apărare.

Hello

2011 © Levent Feizi | Constanta, Romania

Wings

Long, long, long is the road,
Look into the distance
The white swan sees hope…

She’s traveled a lot
As I sat by her side
Both staring the horizon
Fuck this never ending flight!

Now I am kneeling
And I worship The Wall
The swan holds the candle
The flame hopes for hope…

Four seasons have passed
And grey are all things
I look at my swan
She’s trading her wings.

She is scared and she is mad
And struggling is far from her expected sublime
She’s crying and trying
To get back in time.

Rivers of salt and too many dead fish
And salt on my face may never vanish
Her present is well out of hand
And so is her future, unless she sees
What she is, where she stands.

Who’s clapping her wings?
It’s me and I play
And I smile and I fuck
And I rock…
I’m being indulged
By so many good things…

The Biggest Two Eyes, they came from far,
They entered my space, put soul food in cans,
I don’t have my spoon
The swan wing will do,
And now I prepare
The meals of frustrations
And joy,
I both eat.

The swan has her thoughts and her thoughts do travel
Like accurate arrows splitting an apple.
“A forbidden apple” – The Two Eyes pretend…
And both eyes are right since my sadness does end.

Put all past behind me
But I’m not forgetting,
The rest of her body
May not join its dead wings.

New wings may grow,
Or deep roots instead,
The swan will stay white
For people who care.

But she doesn’t care
So I see her crying
All hope is gone
Because she is not trying.

My eyes aren’t big,
My heart may be though…
The Two Eyes do love me,
I’m not in control.

Now we must help them
To see the big picture.
All good things will happen
On this beautiful venture.

The Wall now will open
A small hole I see…
I damage my organs
Attempting to fit.

I worshiped The Wall
And prayed for thy neighbor
Let’s listen to music
This way I’ll feel better.