Alţii

Poponarul de deasupra iar chiuie. De fapt, sunt doi şi uneori tropăie neregulat încât ai zice că au un cal în casă. Situaţia se repetă de luni de zile, m-am obişnuit şi nu mă mai deranjează. Mereu încerc să-mi dau seama oare ce fac ei acolo. Fata care locuia în apartament înaintea mea se miră că nu mă deranjează sunetele lor de sex. Pe mine să mă deranjeze sunetele de sex? De ce ar deranja pe cineva, de fapt? La un festival urla una într-un cort de răsuna toată pădurea, iar cine auzea râdea. Manipularea funcţionează foarte bine, chiar dacă singurul sunet vocal venind de sus a fost chiuitul. În rest, tropăituri, sprinturi, probabil şi sărituri. Or fi dansatori, coregrafi. Balerini sau actori şi repetă pentru o super reprezentaţie. Sigur sunt doi. Am ajuns să zâmbesc când îi aud cum tropăie, uneori se întâmplă noaptea când dorm, deschid ochii o secundă, rânjesc, apoi adorm la loc. La fel se întampla şi în Bucureşti, când deasupra locuia o familie cu un copil care învăţase să meargă şi alerga nonstop, făcând zgomot timp de 2 ani, cred. Apoi a crescut şi s-a calmat şi m-a făcut să mă gândesc că, până la urmă, era drăguţ când îl auzeam cum aleargă. Puteam să-i zic şi lui poponar, dar nu mi-a trecut prin cap asta. Şi nici pe actualii vecini nu i-am numit astfel, Alţii au făcut-o. Eu doar am zis ca ei, dar, repet, nu ştiu nimic. Doar că tropăie şi chiuie. Să mă duc la ei la uşă şi să le spun s-o lase mai moale? Să meargă Alţii, pentru că eu, pentru o perioadă, prefer să mă întreb oare ce fac ei acum, de tropăie astfel?

Eu, cu munca...

Mă uit peste versuri la care renunţ şi cu gândul.
Mă uit peste poze frumoase.
E cu mine
şi-o fac să fie mai bine
şi la fel îmi fac şi mie,
dându-ne drumul.
Cu munca nu e de glumit.
Frumoşi ca primele versuri.
Salutările ies din rucsac
şi se împrăştie cu dor
de capul lui Mamaia.
Se pupă sau îşi crapă pielea,
mănâncă piftie roşie,
semn al înţelegerii.

Visul unei nopţi de iarnă (de Tudor Muşatescu - TVR, 1980)

Adaptarea şi regia: Dan Necşulea
103 minute, alb/negru, 1980, înregistrare în platourile TVR
Distribuţia: Florin Piersic, Rodica Mandache, Matei Alexandru, Adela Mărculescu, Margareta Pogonat, Ştefan Radof, Grigore Gonţa, Bogdan Muşatescu

Scrisoarea mov

Fă şi tu ceva ce îmi doresc şi uite, o să fac şi eu ceva ce îţi doreşti. Nu putem să ne dorim amândoi mereu acelaşi lucru pentru că nu suntem siamezi, dar e bine că se întâmplă să-ţi placă ce-mi place şi viceversa. Îndeajuns de des. Satisfăcător. Nu există compromisuri, ci doar dragoste şi raţiune. Ţii minte când mi-ai trimis scrisoarea mov? Am citit-o pe stomacul gol şi nu mi-a mai fost foame. Adevărul ţine de foame, chiar dacă doare. E ca atunci când pierzi pe cineva şi doare, dar nu îţi este foame. Berea, aliment fiind, dă senzaţia de hrană. Şi te îngraşi şi cam atât. În interiorul scrisorii mov e fereastra mea spre o grădină cu multe plante verzi, o alee pietruită cu acces la trei tomberoane colorate şi un cer handmade care sigilează cu şireturile tale plicul alb. Posibil să fi greşit culorile pentru că nici tomberonul 3 nu le nimereşte. Mov, violet, liliachiu, nu-i tot aia? Oricum, identic cu interiorul scrisorii mov este şi interiorul tomberoanelor, unde alte scrisori se scriu, continuându-se cu începutul cel frumos.