Lacul

Un lac verde şi pătrat
se tot acoperă cu lână
şi cu două ţeste:
una pe un deal,
alta pe un val.
Azi picură sărat în lac
şi mii de broaşte
urlă până-n curtea şcolii
mâncând copii,
mâncând căţei,
mirând vecinii de după ferestre.
Se întâmplă să mai tune
nemaiauzit
şi broaştele în ţeste
să se ascundă,
acolo-i bine şi nu-i frig,
mai multe becuri n-ar strica
dar linişte!
O barcă se aude
şi burţi de peşte demult mort
pătează lacul împletit
de prima barcă demult moartă.

+18 morţi

Lovesc cu papucul de statuia în formă de masă şi toţi râd în hohote făcându-mi poze ca atunci când alţii ca mine doresc moarte Americii şi lui Jim Carrey sau pun bombe cu ceas sub fusta reginei. Soneria telefonului râde de Allah chiar în moscheea cu bătrâni iar statutul meu de imigrant e o virtute râvnită de toţi. Împuşc rotule la întâmplare, ameninţ, scuip, arunc pe jos, pun mâini pe cur, conduc cu un picior, las bacşiş la pizzerie ca mâine să mă lase cu racheta înăuntru, beau, fumez, mă bat şi degeaba, tot mai vor. Sunt un fundamentalist fără scrupule care primeşte bunătăţi şi cadouri când declanşează teroarea, iar băieţii îmi iau bere şi mă vor aripă la acoperire în echipa de cântece pentru că mint mult şi nasul care creşte e tocmai bun pentru încă o perversiune. Nu am timp. Trebuie să creez haos şi să îmi pun ochelarii ca să nu fiu recunoscut. Mă împiedic de o piatră, cam patruzeci de mall-uri explodează şi toţi morţii şi răniţii vin şi mă roagă să nu plec. Hăhăhă, păi sunteţi morţi şi-i ciuruiesc pe toţi din vârful muntelui de chiloţi ce put a naftalină şi pe care tot ei i-au aruncat spre mine în timp ce făceam scratch-uri doar ca să-şi lase bunicile fără ovare, adică să mă imite şi să mă simt eu bine.

Trei

Avionul meu cu două roţi
o bănuie pe-a treia
cum creşte ca o pâine,
deşi încă n-o vezi.
Citind, avionul zboară,
pictează şi distrează,
cum alţii n-o pot face
căci au piloţi din lemn.

Natură

Hohote de râs şi pescăruşi
se ţin de-o mână
îmbrăţişată cu aerul curat.
E cald afară,
dar uneori e frig şi mă învelesc
întruna cu jeleuri
cu ten alb şi aromate diferit,
într-o linişte urbană
ce-mi hrăneşte nebunia sură,
născută odată cu moartea poetului
din localnici.