+18 morţi

Lovesc cu papucul de statuia în formă de masă şi toţi râd în hohote făcându-mi poze ca atunci când alţii ca mine doresc moarte Americii şi lui Jim Carrey sau pun bombe cu ceas sub fusta reginei. Soneria telefonului râde de Allah chiar în moscheea cu bătrâni iar statutul meu de imigrant e o virtute râvnită de toţi. Împuşc rotule la întâmplare, ameninţ, scuip, arunc pe jos, pun mâini pe cur, conduc cu un picior, las bacşiş la pizzerie ca mâine să mă lase cu racheta înăuntru, beau, fumez, mă bat şi degeaba, tot mai vor. Sunt un fundamentalist fără scrupule care primeşte bunătăţi şi cadouri când declanşează teroarea, iar băieţii îmi iau bere şi mă vor aripă la acoperire în echipa de cântece pentru că mint mult şi nasul care creşte e tocmai bun pentru încă o perversiune. Nu am timp. Trebuie să creez haos şi să îmi pun ochelarii ca să nu fiu recunoscut. Mă împiedic de o piatră, cam patruzeci de mall-uri explodează şi toţi morţii şi răniţii vin şi mă roagă să nu plec. Hăhăhă, păi sunteţi morţi şi-i ciuruiesc pe toţi din vârful muntelui de chiloţi ce put a naftalină şi pe care tot ei i-au aruncat spre mine în timp ce făceam scratch-uri doar ca să-şi lase bunicile fără ovare, adică să mă imite şi să mă simt eu bine.