Primăvară

Teii au înflorit
degeaba, nu se înţeleg.
Sub ei vecinul de etaj
taie găini
şi noi îl arătăm cu degetul
ce i-l îndes gălăgios
în orbită.
Teii se scutură
şi îmi inundă ochii
cu alb mă pedepsesc
pentru că plec,
deschid porii
şi mă las pătruns
de zăpada fricii lor.
Miros a ploaie,
mă mângâie
şi-mi şoptesc
să nu îmi pară rău
c-am omorât vecinul.
Deocamdată.